La umbra Carpaților. „Fenomenul Călin Georgescu”. Comentarii asupra rezultatelor unui sondaj CURS

01/04/2026 | Filed under: ARTICOLE | Posted by: Ilie Badescu

Ilie Bădescu, Florin Rotaru

România încotro? O țară fără direcție, un popor pesimist

Un sondaj CURS a devenit ceva firesc în peisajul jurnalismului sociologic al zilei. Această agenție de studii și sondaje are celebritatea ei construită în timp cu multă știință și cu o acuratețe metodologică vegheată de unul dintre ci mai buni experți sociologi în domeniu, dr. Dorel Abraham, elev al marelui sociolog român, Henri H Stahl, cu care și-a susținut doctoratul. Recentul sondaj realizat la cererea unui om interesat de starea României sociale, stabilit în Franța, care a și subvenționat cercetarea de teren, se referă la starea de spirit, opiniile și atitudinile politice ale românilor, în actualul context social, economic și geopolitic. Acest mic studiu de întâmpinare și desigur sumar asupra principalelor rezultate ale sondajului este un preambul la o carte dedicată figurilor politice europene și valului de mișcări „treziste” care agită întregul areal euratlantic. Aceste mișcări sunt învelișul sub care se poate citi revenirea pe scena publică a unei altfel de Europe, de orientare conservatoare. Europa de orientare conservatoare este o Europa in căutarea rădăcinilor, fiecare natiune in parte, dar și Europa însăși, închipuită într-o Uniune Europeană înstrăinată de tradiția imperială romana și Romano-bizantină. Anul trecut, în decembrie, într-o Frantă secularizată de peste 200 de ani, fermierii treziți în conștiința rădăcinilor de făuritori ai hranei, ai funcției vitale a unui popor, au petrecut sărbătoarea Crăciunului pe câmpuri, în corturile unde au amenajat Scena Nașterii Mântuitorului, popularizată de Francisc de Assisi(1182-1226), și unde au invitat preoții să facă slujba marii sărbători. La noi, vin la Buftea, femei din Bucovina și din Maramureș, după o noapte de mers cu trenul și cu un copil in brațe pentru a-și exprima durerea sufletului printr-o lacrimă. Este taina lacrimii și taina singurătății intuite de Eminescu ca nimeni altul în cântecul cules de el » Jelui-m-as și n-am cui, jelui-m-as codrului”. Într-un atare context, actualul sondaj CURS mi se pare unul de sensibilă relevanță atât prin dominantele tematice cât și prin figurile politice în jurul cărora se structurează narativul zilei, în frunte cu cel de a cărui prezență în peisajul frământărilor politice actuale se leagă o manifestarea aparte pentru care un jurnalist recent a folosit o sintagmă foarte sugestivă, „fenomenul Georgescu”. Oricât de încrâncenată este furia unora dintre analiștii și jurnaliștii clipei, va trebui să recunoaștem că dl Călin Georgescu nu este un simplu personaj politic. În spatele lui s-a ivit o mișcare pe care el însuși a denumit-o „trezire în conștiință”, un fenomen socio-spiritual excepțional pentru o societate destul de obosită. Sondajul CURS, ca orice sondaj care se dorește reprezentativ pentru întreaga populație vizată, pornește de la fixarea ramei definitorii pentru o cercetare de acest fel: poporul însuși cu angoasele lui, cu nădejdile și decepțiile din care se nasc apoi revolte, de tipul celei pe care un mare sociolog american și prieten al României de ieri și de azi, K Jowitt, o încadrează în ceea ce denumește „movement of rage”. Curiozitatea este că dezamăgirile românilor nu se descarcă sub forma mâniei ci a speranței, o speranță pe care, un procent între 36 și 72% (dacă ajustăm datele cu mărimea efectului spiralei tăcerii) dintre români o proiectează asupra persoanei lui Călin Georgescu. După 36 de ani de experimente politice dezastruoase, Românii nu și-au pierdut nădejdea, dar au devenit foarte severi în percepția profilului României actuale. Ochiul public nu se mai lasă amăgit, ceea ce explică îndărătnicia cu care își atașează speranțele de personalitatea și mesajul lui Călin Georgescu asemenea marinarului care se leagă de catarg atunci când se întețește furtuna. Românul crede, ne spune sondajul CURS, că România zilei este o țară fără direcție asemenea corabiei împinsă haotic de valurile furioase (72% declară că România merge într-o direcție greșită). Într-un sondaj încă mai recent al CURS, concluzia este încă mai alarmantă, cumva imperativă: 8 din 10 români anunță că „țara merge într-o direcție greșită”. Poporul român, ne spun datele sondajului CURS, se declară, în proporție de 63,4%, mai degrabă pesimist. Iar faptul acesta este de natură să alarmeze pe oricine fiindcă singurul străjer adevărat la umbra Carpaților este chiar poporul român și nu doar pentru sine ci pentru pacea regiunii și prin aceasta a Europei însăși. Iată datele din sondajul CURS:

România îndrumată de vocea colectivă.

Din răspunsul celor chestionați (iar aceștia sunt reprezentativi pentru toată populația României, marja de eroare situându-se între +/-3,7%), deducem și ce-ar trebui să facă elita politică pentru a repune România în funcțiune. Trei sunt problemele urgente care trebuie rezolvate în primă instanță și alte două în succesiune imediată. Acestea sunt și direcțiile spre care ne îndrumă „știința cetățenească”, cum a fost denumită noua strategie de guvernare bazată pe consultarea populației. Prima și cea mai gravă problemă, în viziunea celor investigați, este costul vieții (69%), urmată de starea „economiei” (41% dintre subiecți trag semnalul de maximă alarmă asupra însemnătății economiei reale, producătoare, nu a celei îngenunchiate de fiscalitate și îndatorare). „Corupție” este percepută ca a treia problemă gravă a României. Acesta este triunghiul crizei și rama în care ar trebui încadrată căutarea soluțiilor. Lansarea economiei, înlăturarea corupției și restaurarea legii ricardiene a standardului de viață sau, cu sintagma lui Eminescu, a „salariului natural”, sunt cele trei laturi ale cadrului ieșirii din criză, în viziunea populației, ne spune sondajul CURS.

România îndrumată de vocea colectivă.

Înțelegem, iată, că unul dintre experții majori ai unui președinte este săracul însuși. Acesta cunoaște fenomenul, îi știe cauzele fiindcă le-a trăi și cunoaște și calea ieșirii din sărăcie. Cel ce știe să-l asculte și să-l înțeleagă este la momentul acesta Călin Georgescu, ne spun datele sondajului Curs, care îl situează, precum vom arăta mai jos, sistematic pe primul loc al încrederii populației. Femeia din zona Sucevei care vine cu pruncul în brațe ș lacrimi în ochi spre a fi între susținătorii lui Călin Georgescu ne dovedește că acesta vibrează pe aceiași linie cu poporul lovit de sărăcie, de umilințe, de spoliere sub toate formele ei, dar mai ales cunoaște, asemenea omului lovit de furtunile veacului, calea salvatoare, exact în cele trei expresii ale ei: economia care se susține pe energie, costul vieții, adică accesul la hrană și la apă. „Hrană, Apă, Energie”, iată coincidența dintre gândirea liderului și vocea colectivă. Așa simte, așa gândește românul normal, așa enunță figura care s-a ridicat pentru reprezentare. Și cine se opune? Sistemul cu arma sa preferată, corupția. Corupția, mai mult decât puterea, ucide. Sondajul Curs ne oferă informații răspicate asupra rupturii dintre cei de sus și cei de jos, dintre Țara legală și Țara Reală, cum se exprimau sociologii și economiștii perioadei interbelice. Sus sunt banii dar soluțiile sunt jos, la țara reală. Țara legală, cu fabrica de legi și cu cheia de acces la casa de bani, sunt prea sus și prea nesimțitoare față de cei ce compun Țara reală, la care sunt soluțiile ieșirii din sărăcie, nenorociri și deposedări. Numai că banii de sus și soluțiile de jos nu se pot întâlni fiindcă cei de sus mu-i văd pe cei de jos, nu cred în ei. Bogatul nu crede săracului. Sondajul CURS ne arată că cel ce aude necazul celui de jos ale cărui soluții le-a scris cu litere subtile în sistemul său de adresare, deopotrivă savant și popular, este Călin Georgescu. Doctrina sa, despre care nu vorbim aici, se numește distributism. „Savanții” de carton se fac că nu știu despre ce este vorba, dovadă tăcerea grea, ruptă pe ici pe colo, în jurul acestei chestiuni. Populația nu numai că se dovedește a fi cel mai sensibil barometru al democrației reale ci și cel mai bun profesor de economia salvării, grăbindu-se să delimiteze cel de-al doilea triunghi al salvării pe scara urgenței: sănătatea (35%), educația și cetatea muncii (crearea locurilor de muncă: 29%). Nu contracția muncii naționale ci expansiunea ei, iată buna direcție în viziunea poporului român, așa cum ne informează sondajul CURS. Cine să coordoneze bătălia pentru ferirea României de la dezastrul final? Aflăm răspunsul din sondajul CURS al cărui chestionar ne informează în cine cred românii atunci când trebuie să aleagă îndrumător dintre cei ce se află pe scena încercării, care este și sita cu care poporul român cerne astăzi sorții României de mâine. Clasa politică crede că se cerne singură și are sita pentru sorții poporului român. Tragică eroare! Sita este la popor deși, repetăm, banii sunt la cei de sus, o pătură cât continentul denumit EU cu capitala la Bruxelles.

În cine cred românii? Fenomenul Georgescu. Încrederea colectivă este sita care cerne sorții României politice.

Pe scara încrederii în personalitățile politice de la vârf, Călin Georgescu se situează pe primul loc, cu 12 procente mai sus decât Bolojan și cu 10 procente mai sus decât Nicușor Dan. Dacă în cazul figurilor așezate în scaunul puterii suntem îndrituiți să socotim că procentele de încredere măsoară efectul bine cunoscut al contractului nescris dintre cei ce vin cu oferta puterii și cel ce răspunde cu moneda relativei loialități, în cazul celui neînscăunat putem vorbi de un altfel de relație, una care trece prin speranță și comună vibrație. Faptul că acestuia i se acordă încredere deși acesta nu oferă, deocamdată, putere se explică exclusiv prin această comună vibrație pe care organul sensibilității colective o simte și nu se înseilă mai niciodată. Iată poziționarea pe scara încrederii românilor, a celor mai reprezentative persoane publice din România politică la momentul acesta:

Q3. Câtă încredere aveți în următoarele personalități politice?

	%
1. Călin Georgescu	35.45
2. Ilie Bolojan	23.91
3. Nicuşor Dan	26.73
4. Sorin Grindeanu	21.45
5. George Simion	22.91
6. Diana Şoşoacă	14.18
7. Hunor Kelemen	10.45
8. Dominic Fritz	12.55

Notă: procentele cumulează cele trei trepte ale încrederii: totală, f. multă, multă

Extrem de semnificativă este distribuția celor ce acordă încredere totală (poziția superioară treptelor de încredere „foarte multă” și „multă” (pe scala folosită de CURS la cererea celui ce a comandat sondajul). în personalitățile enumerate. Iată datele:

Q3. Câtă încredere aveți în următoarele personalități politice?

	Totală %
1. Călin Georgescu	10.5
2. Ilie Bolojan	2.9
3. Nicuşor Dan	1.9
4. Sorin Grindeanu	.7
5. George Simion	2.8
6. Diana Şoşoacă	1.2
7. Hunor Kelemen	.6
8. Dominic Fritz	.5

Dacă luăm în considerare efectul spiralei tăcerii (calculat ținând seama de procentul non-răspunsurilor la cea mai sensibilă întrebare, cea legată de părerea privind anularea alegerilor din decembrie 2024), procent care, în cazul lui Călin Georgescu, atinge circa 16%, putem calcula o valoare ajustată tocmai cu mărimea acestui procent. Operând o ajustare a răspunsurilor referitoare la Călin Georgescu și la anularea alegerilor putem estima în mod realist pragul real al încrederii populației în persoana sa și putem redesena profilul stării de spirit a populației în legătură cu întregul narativ politic al României la ceasul acesta. Desigur, ar trebui să ținem seama de variația procentuală a non-răspunsurilor la celelalte întrebări sensibile, procent care se cuprinde într-un interval de variație de 8-23%.

Sondajul CURS despre anularea alegerilor din decembrie 2024

Anularea alegerilor din 6 decembrie 2024 a fost unul dintre fenomenele cele mai tulburătoare din istoria politică a României moderne. Studierea în profunzime a acestui fenomen a fost deja inițiată de specialiști în domeniu juridic, al dreptului constituțional etc. Sociologii încă nu s-au pronunțat . Analiștii politici au adoptat o poziție tezistă încât intervențiile lor sunt irelevante (fiind mult mai aproape de polarizările emoționalității oficiale decât de emoțiile colective. Sondajul CURS este între primele care sparg acest consens bazat pe un atașament la teza oficială. Este drept că, în absența probelor discuția, pe această latură, devine riscantă ceea ce explică precauția sociologilor. Abia acest sondaj CURS sparge acordul tăcerii care devine ea însăși nesănătoasă pentru sănătatea conștiinței publice). Iată valorile declarate de populația investigată și cele ajustate ținând seama de efectul spiralei tăcerii pentru întrebarea referitoare la părerea despre anularea alegerilor:

Efectul spiralei tăcerii variază între 8-16% (procentul de non-răspunsuri la cele două întrebări legate de anularea alegerilor și de reluarea turului doi variază într 8-16%) Deci cei ce apreciază că anularea alegerilor a fost un lucru rău se ridică la un prag variind între 63-72%. Tot astfel, cei ce vor accepta reluarea turului doi vor atinge pragul de 69-72%. Rămâne totuși un procent de circa 28% care ar fi împotrivă reluării alegerilor (o parte din frică, dar cei mai mulți dintre aceștia considerând că o reluare a alegerilor ar fi un „lucru rău”) și aceștia vor fi și suportul propagandei anti-CG (ei sunt foarte activi în rețelele social media și foarte ofensivi în sistemul ONG ist din România). Unii analiști folosesc sintagma de „putere ascunsă” a rețelei ONG ținând seama de ponderea influenței lor reale în și asupra actului decizional: proporția lor atinge indubitabil 30%. Acesta este și procentul celor care declară că au încredere mare și foarte mare în premierul Bolojan și în președintele Nicușor Dan (numărul celor ce își exprimă încrederea foarte mare și mare în cele două personalități politice variază între 24, Bolojan și 36%, Nicușor Dan). Dinamica narativului legat de alegerile din noiembrie și de anularea acestora în decembrie 2024 este vizibilă în jocul cifrelor din sondaj. Iată și datele legate de opiniile acordul cu reluarea alegerilor din decembrie 2024:

Q7. Sunteți de acord cu reluarea turului doi al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024?

1. De acord	482	43.8
2. Împotrivă	527	47.9
9. NS/NR	91	8.3
Total	1100	100.0

Dacă ținem seama de efectul spiralei tăcerii, putem estima că procentul celor care ar fi de acord cu reluarea alegerilor atinge 43,8% + 8,2% = 52%. Prin urmare ponderea celor de ar fi deacord cu reluarea alegerilor este indubitabil mai mult de jumătate din populația votanților din România (neluând în seamă ponderea celor din diaspora care, precum știm, la turul doi a variat în jurul unui procent foarte ridicat (de circa 80%). Or, proporțional, ponderea acestora în totalul votanților ar fi pe măsura proporției lor în totalul voturilor (care atinge cam 15-20%), încât cei ce ar fi de acord cu reluarea alegerilor s-ar situa în jurul unui procent care variază între 60-70%.

Chiar și fără procentul celor din diaspora, cu totul limpezitor este răspunsul deja menționat în legătură cu anularea alegerilor, care ne arată că ponderea opozanților lui Călin Georgescu nu trece de 30%. Iată graficul:

Populația nu numai că se dovedește a fi cel mai sensibil barometru al democrației reale ci și cel mai bun profesor de economia salvării grăbindu-se să delimiteze cel de-al doilea triunghi al salvării pe scara urgenței: sănătatea (35%), educația, cetatea muncii (crearea locurilor de muncă: 29%). Nu contracția muncii naționale ci expansiunea ei, iată buna direcție în viziunea poporului român, așa cum ne informează sondajul CURS. Cine să coordoneze bătălia pentru ferirea României de la dezastrul final? Aflăm răspunsul din sondajul CURS al cărui chestionar ne informează în cine cred românii atunci când trebuie să aleagă dintre cei ce se află pe scena încercării. Această încredere este și sita reală cu care poporul român cerne astăzi sorții României de mâine.

Memoria corectitudinii electorale

Extrem de sensibil pentru peisajul emoțiilor politice este indicatorul memoriei electorale pentru că aceasta reface adevărul privind distribuția reală a opțiunilor electoratului în alegerile din noiembrie. După cum se știe, numărarea voturilor a situat-o pe Dna Elena Lasconi pe a doua poziție în urma alegerilor din noiembrie. Memoria electorală ne spune cu totul altceva. Cel clasat pe locul doi a fost Marcel Ciolacu, iar procentul votanților lui Nicolae Ciucă a fost triplu, adică peste 13% față de circa 4% cu care a apărut în rezultatele oficiale. E o ciudățenie care ar merita dezlegată. Nu e locul aici și nici nu sunt eu cel mai îndrituit s-o fac, dar cu siguranță specialiștii în jocurile care țin de culisele (backstage) mașinăriei voturilor o pot face cu mai multă competență.. Iată datele:

Q9. Cu cine aţi votat la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2024?

		Din total esantion) %	Din total votanți %
1. Elena-Valerica Lasconi (USR)	131	11.9	13.936
2. Călin Georgescu (independent)	257	23.4	27.345
3. George-Nicolae Simion (AUR)	112	10.2	11.915
4. Marcel Ciolacu (PSD)	194	17.6	20.638
5. Nicolae-Ionel Ciucă (PNL)	149	13.5	15.851
6. Mircea-Dan Geoană (independent)	70	6.4	7.4468
7. Altul	27	2.5	2.8723
Total	940	85.5
97. Nu am votat	90	8.2
98. Am anulat votul	20	1.8
99. NS/NR	50	4.5
Total	160	14.5

Încă mai concludent este răspunsul la întrebarea legată de votul potențial din turul al doilea. Iată datele:

Q10. Cu cine aţi fi votat în turul al doilea dacă acesta nu se anula?

1. Elena-Valerica Lasconi (USR)	381	34.6
2. Călin Georgescu (independent)	456	41.5
Total	837	76.1
9. NS/NR	263	23.9

Procentul mare de non-răspunsuri la această întrebare este, din nou, o măsură sensibilă a efectului spiralei tăcerii, încât fără de precauții ipocrite, putem socoti că proporția reală a celor care ar fi votat cu Călin Georgescu ar putea fi ajustată adăugând această cifră la cei ce își declară deschis opțiunea pentru Călin Georgescu. Tot la fel, trebuie precizat că aici nu sunt incluse datele privind opțiunile românilor din diaspora. Dar chiar și așa, este vizibilă victoria răspicată a lui Călin Georgescu, dacă alegerile n-ar fi fost suspendate și apoi anulate. Aceasta a și provocat o teribilă criză de legitimitate și deci de încredere în cadrul statului român, ceea ce este o amenințare pentru echilibrul politic al României (și nu numai politic) pe termen mediu și lung, foarte greu de eliminat. Datele acestea, prin numărul mare de non-răspunsuri, ne arată că, în realitate, efectul spiralei tăceri într-un sondaj legat de persoana lui Călin Georgescu atinge 23-24%. Acesta este pragul la care trebuie să ridicăm datele dintr-un asemenea sondaj. Încât la procentul de 35,5% încredere exprimată se poate adăuga cifra care măsoară efectul spiralei tăcerii, adicî 23% și astfel se obține o cifră mult mai realistă asupra încrederii și deci a opțiunii reale a votanților într-o posibilă cursă electorală. Încrederea ajustată atinge, așadar, peste 60% din total populație.

Cu acest aspect putem examina datele sondajului CURS în legătură cu latura cea mai dramatică a sistemului instituțional al unui regim de putere și anume cu dinamica legitimității ordinii instituționale identificabilă prin fenomenul încrederii în instituțiile statului și în partide.

Dinamica legitimității. Autoritate și încredere

Încrederea populației în instituții, partide, personalități, este indicatorul cel mai sensibil al legitimității ordinii într-un stat. Ce ne spun datele sondajului CURS în această privință? Să examinăm, mai întâi, încrederea în instituții. Iată datele din sondaj:

Instituțiile cu încrederea cea mai mare sunt și cele de la care emană legitimitate și deci puterea ordinii, atâta câtă există. Din datele prezentate reiese că poziția cea mai înaltă pe scara încrederii populației revine Bisericii urmată de Armată. Această distribuție ne arată că garantul de ultimă instanță al legitimității și al rezilienței în situații de criză este asociat acestor două instituții. A slăbi biserica înseamnă a dinamita ordinea legitimă la scara unui popor și deci a dezlănțui infernul nihilismului și deci energia distrugerii de pe urmă. Cine se joacă cu imaginea Bisericii trebuie să știe că se joacă cu pacea, ordinea și viitorul acestui popor carpato-danubiano-pontic, care a dovedit în curgerea celor două milenii că a știut și știe, cu o înțelepciune de sursă transistorică, să păstreze echilibrul și securitatea acestei regiuni și deci să fie factor de maximă utilitate geopolitică atunci când este vorba de știința utilizării acestui spațiu care face parte din balamaua lumii. Tot astfel se pune problema, chiar dacă în alți termeni și în privința Armatei. Armata este, în ochii populației mai mult decât un corp înarmat. Este o sursă de încredere, de legitimitate și de consolidare a sentimentului de securitate colectivă. L o oarecare distanță față de armată se situează Poliția care atinge un prag de încredere de 49% situându-se pe locul al treilea pe scara încrederii. La distanțe foarte mari vin apoi Președinția care atinge un prag de încredere de 28% adică aproape de sfert. Pe aceiași poziție coborâtă se situează Justiția. Putem spune, deci că Biserica, Armata și Poliția sunt situate de populație în clasa instituțiilor încrederii și deci în clasa surselor de ordine legitimă și de securitate. Toate celelalte instituții fiind foarte jos pe scara încrederii și foarte sus pe scara neîncrederii pot fi socotite instituții definitorii pentru fenomenul neîncrederii populației. De ce s-a ajuns aici nu este locul să analizăm aici și acum, dar chestiunea este de maximă urgență. Este unul dintre avertismentele alarmante ale momentului și deopotrivă ale viitorului apropiat, mediu și, desigur, de lung termen. Concluzia cea mai alarmantă în baza datelor acestui sondaj este poziția foarte scăzută a Parlamentului pe scara încrederii: doar 15% dintre români își declară încrederea în această instituție cheie a ordinii legitime și a democrației sociale și politice în statul român.

Partidele și ordinea legitimă

Încredrea în partidele politice este o sursă esențială deopotrivă pentru dinamica legitimității ordinii și pentru funcționalitatea sistemului democratic bazat pe parlamente politice. Iată care este distribuția încrederii în partidele politice azi și mâine:

Q5. Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, dumneavoastră cu ce partid ați vota?

1. PSD	186	16.9
2. PNL	140	12.7
3. AUR	172	15.6
4. USR	78	7.1
5. Un partid naţionalist curat	108	9.8
6. UDMR	37	3.4
7. POT	12	1.1
8. SOS	23	2.1
9. Altele	17	1.5
Total	773	70.3
97. Nu m-am decis	231	21.0
98. Nu aș vota	82	7.5
99. Nu răspund	14	1.3
Total	327	29.7

Datele ne arată că, în actuala conjunctură, partidul situat pe primul loc în scara opțiunilor politice este PSD (17% dintre opțiuni) urmat de AUR (16% din opțiuni), și pe locul trei un ipotetic „partid naționalist curat”, cum este definit în tabelul variantelor de răspuns (cu peste 9% din totalul opțiunilor). USR ar obține circa 7% din opțiunile elctorale. Restul partidelor, UDMR, SOS, POT și altele n-ar trece pragul electoral, ne spun datele sondajului CURS. Dinamica jocului electoral ar atinge praguri spectaculoase dacă între timp ar apare un partid agreat de Călin Georgescu. De unde și-ar extrage un asemenea partid voturile? Într-o confruntare dintre un asemenea partid cu actualul partid AUR, voturile ar avea u turnură semnificativă, ne spune sondajul CURS. Iată datele:

Q13. În cazul în care s-ar lansa un asemenea partid, dvs pe cine aţi alege între AUR şi acel partid?

1. Partidul AUR	104	9.5
2. Acest nou partid	376	34.2
3. Niciunul din cele două	493	44.8
9. Nu ştiu/Nu răspund	127	11.5
Total	1100	100.0

Este evident că apariția unui asemenea partid ar absorbi voturile AUR ceea ce arată că o parte a polarizării opțiunilor electorale ale populației pentru AUR sunt legate de legătura ipotetică dintre persoana lui Călin Georgescu și partidul lui George Simion. Altfel spus, unul dintre factorii care aduce voturi partidului AUR ste, ne spun datele CURS, chiar persoana lui Călin Georgescu.

Un capitol distinct în sondajul CURS se referă la românii din diaspora. Vom elabora o interpretare aprofundată a acestei chestiuni corelând-o cu întreaga problematică a celei de-a doua Românii, cum au fost categorializați cei peste 5 milioane de români din diaspora. Ceea ce putem spune în concluzie, este că acest sondaj Curs poate fi încadrat în demersul unei linii noi în studiile de opinie pe care aș lega-o de ceea ce denumesc sociologia mișcării treziste. O putem denumi chiar sociologie trezistă fiindcă îndeamnă la o atitudine frontală, neocolită și neocolitoare, a dramei politice a poporului situat în cea mai sensibilă sonă tampon din toată regiunea, zonă pe care n-o poate ocoli nici un factor lucid de însemnătate geopolitică din lume. A fi situat la Dunărea de jos pe marele bulevard geopolitic al Dunării, în contextul celor cinci repere geopolitice ale regiunii, Carpații, Dunărea, Marea Neagră, istmul ponto-baltic și cele două strâmtori, reprezintă un capital de mare valoare al geopoliticii securității europene pe care doar aventurierii gândirii ar putea să-l ignore. Mulțumim CURS pentru oportunitatea unui sondaj al sociologiei trezite ea însăși!