De la cancel culture la revoluția ascetică. Funcția catehonică a Americii lui Trump

Din volumul în curs de editare, „Fenomenul Trump. Dialoguri de sociologie noologică”

Maria Crăciun: Ascensiunea lui Donald Trump și a echipei sale la conducerea celei mai mari puteri la scara lumii în momentul acesta este un fenomen cu incidență planetară. Fiind legat de figura reprezentativă a președintelui american îl vom denumi chiar așa: fenomenul Trump. Studiul acestui fenomen reclamă nu doar un unghi de privire în care să se cuprindă compasul lumii ci și o noua perspectivă epistemologică. Geopolitica tradițională nu este adecvată pentru a explica fenomenul Trump. Mult mai adecvată este perspectiva noopolitică. Noopolitica este corelativul noologic al geopoliticii  dezvoltată de noi cu ocazia editării în 2005 a volumului Noopolitica. Teoria fenomenelor asincrone (editat la cinci ani după apariția lucrării cu același nume a lui John Arquilla and David Ronfeldt sub forma unui raport at the RAND Corporation). Așa cum geopolitica este știința spațiului de viață modelat de puterea politică, noopolitica, lămuresc în cartea menționată, este știința spațiului de viață modelat de puterea spirituală.  

De la cancel culture la Revoluția Ascetică.

Ilie Badescu. Ascensiunea lui Donald Trump și a echipei sale la conducerea celei mai mari puteri din lume în acest moment este un fenomen cu incidență planetară. Fiind legat de figura reprezentativă a președintelui american, o vom numi tocmai așa: fenomenul Trump. Trump nu este decât vârful de lance al unei noi elite cu un nou program mondial și platformă insurecțională. Studierea unui astfel de fenomen necesită nu numai un unghi de vedere în care să cuprindă peisajul lumii, ci și o nouă perspectivă epistemologică. Ideea esențială a acestei noi perspective este axată pe înțelegerea unui mod de viață bazat pe credință și stima de sine cu un mod de viață secularizat și instituții politice. O astfel de reconciliere este singura modalitate de a obține „«mai mult timp» înainte de sfârșitul timpului”, deoarece este dezvăluită de ideea lui Katechon, adică ascensiunea unei „puteri care împiedică triumful nelegiuirii”[1] Katechonul desemnează orice împiedică venirea lui Antihrist și, prin urmare, Sfârșitul Lumii[2]. Apariția unei noi elite este un fenomen spiritual, iar o astfel de trăsătură este cu atât mai apropiată de natura evenimentelor spirituale cu cât orientarea ei este mai spiritualizată.

Geopolitica tradițională nu este adecvată pentru a explica fenomenul Trump. Perspectiva noopolitică este mult mai adecvată. Noopolitica este corelativul noologic al geopoliticii dezvoltat de noi cu ocazia ediției din 2005 a volumului „Noopolitica. Theory of Asynchronous Phenomena” (publicat la cinci ani de la publicarea unui raport la RAND Corporation cu același nume de John Arquilla și David Ronfeldt). Așa cum geopolitica este știința spațiului de viață modelată de puterea politică, Noopolitica, clarific în cartea menționată mai sus, este știința spațiului de viață modelată de puterea spirituală. Înainte să ne oprim asupra semnificației noopolitice a fenomenului Trump, este necesar să ne oprim asupra unora dintre manifestările dominante din mediul de viață spirituală american până în momentul sosirii lui Trump la cârma Americii. Aceste manifestări seamănă cu acțiuni anti-culturale, numite de noțiunea ambiguă de „cultură anulată” (cancel culture) [3].

Înainte de a insista asupra semnificației noopolitice a fenomenului Trump este necesar să zăbovim asupra unor manifestări atotdominatoare în mediul vieții spirituale americane până în momentul venirii lui Trump la cârma Americii. Aceste manifestări seamănă unor acțiuni anticulturale, denumite prin noțiunea de „cancel culture”. Ar fi necesară mai întâi o cât de succintă lămurire a puterii de propagare în societate a acestui fenomen al anticulturii, în special prin social media[4].

ICB. La acest ceas de cumpănă asistăm, în spațiul american, la cea mai semnificativă ciocnire între o elită de profil conservator, cu trăsături care evocă ascetismul intramundan analizat de Max Weber în studiul capitalismului nordic la începuturile noii era, pe de o parte, și acel fenomen cu o extraordinară putere disolutivă denumit cancel culture.

IB Fenomenul cu adevărat amenințător de cancel culture (anularea culturii) a devenit dominanta perioadei postmoderne și s-a agravat în ultimele decenii la scara întregului „Occident colectiv”, în America lui Obama-Biden și în Europa lui Macron – Von der Leyen.  Cancel culture (anulare a culturii), în toate fațetele sale, explodează în dictaturi. Ținta finală a oricărei dictaturi este moartea culturii, în frunte cu suprimarea funcției înțelegătoare (deci a domeniului științei despre cele ce se întâmplă în societate și cu societatea). Cel chemat să deosebească semnele vremurilor este sub amenințare. După instaurarea dictaturii comuniste, de pildă, Îndrumătorul cel bun, înțelegătorul semnelor profetice ale vremurilor, a fost eliminat din viața publică, fiind aruncat în cumplitele închisori ale sistemului bolșevic. Locul lui a fost preluat de ideolog. Pentru o vreme, știința era ca și moartă. Funcția înțelegătoare și profetică în mediul prigoanei a triumfat prin sora ei cea mai fragilă dar tot atât de împuternicită: lirica, poezia temniței. Abia după 1964 s-a petrecut o revenire pe scenă a științei societății și a culturii și dovezi în acest sens există. Problema este, precum am precizat, că după arestarea științei a biruit ideologia, astfel că dictatura a triumfat pe seama suprimării cunoașterii. În zilele noastre, acest lucru este vădit de triumful ideologiei sorosistilor. Desigur, cineva ar putea spune cu inocență că, de fapt, nici nu e nevoie de nici o știință fiindcă lucrurile se văd. Le vede oricine și deci știința este inutilă. Chestiunile se văd doar că vederea lor nu înseamnă automat și cunoașterea lor. Precum citim în cuvintele cu care-i certa Iisus pe fariseii care erau ideologii acelui moment: „Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?” (Matei, 16, 1-3). Vederea lucrurilor nu aduce automat și cunoașterea lor. Iar acest divorț dintre vederea lumii și cunoașterea ei, dintre cele văzute (fața cerului) și cele cu adevărat cunoscute (semnele vremurilor) a fost agravat în ultimii 200 de ani, de la revoluția franceză încoace, care inaugurează triumful ideologiilor (forme ale idolatriei) în detrimentul religiei și a cunoașterii adevărate.

În tot acest timp și, în mod progresiv spre veacul nostru, viața lumii se arată amenințată de o scufundare, un fel de  asfixie axiologică, atestată de expansiunea mondială a curentului în albia căruia triumfă cele trei procese deconstructiviste (distrugătoare): cancel culture, woke, corectitudinea politică. În timpul recent și cu o amploare teribilă în ultimii ani, acestea au fost pur și simplu măturate de valul ridicării popoarelor dar și de ascensiunea unei elite noi care separă apele murdare de cele curate. Amestecul acestora generase ceea ce geopoliticienii John Glubb, Steve McCann (la care ne-am referit într-un dialog anterior) încadrează într-o clasă distinctă de fenomene pentru care folosesc termenul de „mlaștină” (swamp). „O examinare superficială a istoriei dezvăluie că Statele Unite sunt înfundate în același proces care a precipitat prăbușirea marilor imperii din trecut” [5].

A scoate terenul social dintr-o asemenea stare presupune, mai întâi, o elită nouă, cu un etos de tipar ascetic, un energetism purificator de tipul celui care a mișcat elita capitaliștilor creștini nordici la startul capitalismului modern. Pentru a-i distinge tipologic în istoria economică a lumii moderne, Max Weber folosește noțiunea de „ascetism intramundan”, trăsătură dominantă pentru agenții economici cu o conduită ascetică, un fel de „burghezie călugărită”[6]. Pentru aceștia beneficiul social este superior celui individual. Grație acestei clase noi s-a născut un capitalism civilizator  opus celui tradițional propulsat de un comportament rapace, egoist și deci antisocial. Max Weber denumea acel tip de capitalism premodern booty capitalism[7], capitalism de pradă sau de raid. Noul capitalism are alt profil: produce mult și consumă puțin, astfel încât profitul sau beneficiul individual să fie inferior beneficiului național (balanță comportamentală studiată de către cunoscutul economist Mihail Manoilescu[8]). Din momentul în care acest raport dintre raționalitatea capitalului și intensitatea muncii s-a fracturat s-a ivit și fenomenul mlaștinii, adică a survenit prăbușirea raționalității sociale, marea confuzie, emergența formelor stricăcioase de sociabilitate între care dorința de a câștiga enorm și a oferi puțin spre nimic în compensație (atât în raport cu natura cât și cu societatea în ansamblul ei). Raportul de compensație a fost fracturat și astfel a apărut marea polarizare socială care-i pune pe cei 5%, care încasează 95% din abundența economiilor, în opoziție cu ceilalți 95%, care au acces la restul de 5% din abundența economiei mondiale. Economia alunecă sub legea lui Pareto, a raportului de 20 la 80[9]. Altfel spus, în acest tip de societate sunt foarte puțini cei foarte bogați (care au venituri foarte mari) și foarte mulți cei săraci și foarte săraci (care au venituri foarte mici).

Degradarea economiei aduce după sine degradarea culturii

ICB: Se înțelege că degradarea economiilor aduce după sine și degradarea culturii, a vieții spirituale…

IB: Chiar mai mult și mai grav dat fiind că anticultura (cancel culture) a devenit obiectiv al unui proiect istoric de resetare a lumii. Confuzia, anarhia, haosul au devenit obiective ale unui asemenea proiect istoric de resetare a lumii în vederea instaurării unei hegemonii bazate pe un tip de omenire masificată, o umanitate resetată, fără identități naționale, spirituale, comunitare (morale, familiale, generaționale etc.), ruptă de Dumnezeu (maximalist secularizată), cu o subcultură mondială desacralizată, cu limbaje duse la marginea fenomenelor de logopatie (semiopatie), în care cuvintele cheie, de tip mamă, tată, bărbat, femeie, copil adult etc., sunt vidate de sens și deci de putere semiotică în genere astfel că se obține un efect de gândire încâlcită, o prăbușire a consensului semantic generat de respectul față de rațiunile firii. Nefirescul e declarat firesc, anormalul normal, bunul simț e batjocorit etc. Acest fenomen a devenit parte axială din programul de resetare a lumii și astfel au fost lansate cele trei direcții programatice deja menționate: cancel culture (anularea culturii) pentru a reconstrui totul pe bazele anormalității (BBB, build back better), woke, adică o subcultură demisionară, generatoare de abandon, relativism moral extrem (încât să permită ascensiunea contraculturii și explozia contramodelelor etc.) și, în fine, corectitudinea politică. Unul dintre fenomenele stricăcioase este mondializarea formei fără fond[10], adică a formei organizaționale care devine vehiculul vidului axiologic și culminativ al vidului de sens. Asemenea formațiuni de viață mijlocesc triumful anormalului. Într-un asemenea mediu saturat de anormalitate, țâșnește o nouă elită, purtătoare a unui elan purificator, capabilă să restaureze genealogia morală a acelei clase capitaliste cu rădăcini în etosul creștin și deci în ceea ce a fost ascetismul intramundan, al celui care se pune pe sine nn serviciul societății în loc de a soma societățile să se lase robite de stăpâni cu impulsuri rapace, cu o conduită leneșă, incapabili să distingă între democrația bună și cea rea. Precum spune Curtis Yaris, unul dintre apropiații vicepreședintelui american, J D Vance: dacă „democrația este în serviciul binelui comun (common good) este bună, dacă este împotriva binelui comun este rea”. la recenta Conferință a Națiunilor Unite, ținută la New York, privind drepturile femeilor, echipa președintelui Trump s-a opus ferm „batfjocoririi statutului biologic al femeii”, avortului și ideologiei de gen: „While many nations pushed abortion access under the euphemistic term “Sexual and Reproductive Health and Rights” (SRHR), U.S. representatives firmly stood against this agenda” („În timp ce multe națiuni au promovat accesul la avort sub termenul eufemistic „Sănătate și Drepturi Sexuale și Reproductive” (SRHR), reprezentanții SUA s-au opus ferm acestei agende” [11]).

Acesta este orizontul spiritual care face comprehensibil fenomenul apariției noii elite a cărei genealogie coboară în etosul capitaliștilor puritani, de sorginte creștină, profund motivată de imboldul curățirii societății de formele stricate, o elită mișcată de impulsul restaurării normalului, a bunului simț, common sens, clamat ardent de elita grupată în jurul nucleului format din echipa președintelui Trump. Fenomenul acesta al tentației purificatoare este mai adânc în societate, îmbrăcând forma unui energetism neptic, trezvitor, care devine dominanta mentalului colectiv, cu o iradiere la scara popoarelor american și a celor europene deopotrivă. Formula sa fericită este aceea a unui sinergism neptic între mentalul elitei și psihea populară, mentalul poporului, adică al unei armonii dintre elita guvernamentală și popor. În straturile profunde ale societății s-a petrecut ceea ce psihologul elvețian, Max Lüscher[12], ar denumi „deplasarea spre galben” a „psihologiei populare” (mentalul colectiv). Acest fenomen definește ieșirea din decepția în care se scufundaseră popoarele dezamăgite de promisiunile sistemului. S-a petrecut, altfel spus, o recuperare a speranței colective în afara premiselor și deci a cadrului sistemului. Ridicarea popoarelor din confuzie și decepție seamănă unei mișcări trezitoare din somnul în care le scufundase urâciunea pustiirii globaliste. Înlăuntrul acestei mișcări, de la Pacific peste Atlantic, acoperind continentul european, identificăm o combustie spirituală pe care sociologul american, Erich Fromm, a denumit-o „revoluția speranței” (pe fundalul înclinării balanței psihologiei colective dinspre „a avea” spre „a fi”). Popoarele n-au mai putu fi amăgite cu promisiunile unei bunăstări care oricum întârzia și au strigat: „vrem să fim” și asta e mai mult decât să tot repetăm somnambulic „vrem să avem”. Vrem să fim liberi, vrem să fim demni, vrem să ne afirmăm liber identitatea și voia proprie în deplină libertate. „A fi” e mai important decât „a avea”[13].  O asemenea manifestare trezitoare e însoțită, din fundal, de  un fel de nostalgie spre sufletul curățit de tot felul de impulsuri polimorf-perverse care aduc ruina omului. Nu voi insista asupra acestui fenomen de psihologie profundă la scara lumii, provocat de două cauze: ascensiunea a ceea ce experții britanici denumesc „sudul global” și de fenomenul deja menționat al „conștiinței trezite”, ceea ce mătură pojghița deșartei închipuiri a globalismului că va putea controla „percepția globală a lumii”.

Răsturnările axiale ale conștiinței colective. Fenomenul Trump

MC: Psihologia colectivă este marcată de dinamisme specifice care transformă profilul psiho-mental al popoarelor de la o epocă la alta..

IB: Într-adevăr, putem mărturisi pentru momentul acesta că mentalul popular a fost atras într-un proces de profundă trezire din vraja sistemului și fenomenul a fost potențat acolo unde trezirea a cuprins și elitele nu doar psihologia mulțimii. Valul acesta neptic a atins pragul său maxim în America. Acolo avem de-a face cu ceva care seamănă cu un fel de revoluție conservatoare sau ascetică, susţinută de energetismul purificator al asceților capitalismului de generația a IV-a. Acesta are destule elemente comune cu viziunea „Tehnatului Americii de Nord” care cucerise spațiul mental al vârfurilor elitei americane a anilor 33-40 ai veacului trecut. Noutatea noii agende a echipei președintelui Trump constă în combinarea democrației cu meritocrația și normalitatea[14] (în concepția promotorilor ideii unui Tehnat al Americii de Nord, instrumentul strategiei protecționiste era excepționalismul tehnocrației și relativa desconsiderare a democrației. Acesta este punctul în care cele două programe se despart). În viziunea noii echipe de la vârful Americii trei sunt standardele care pot salva societatea de sub avalanșa devastatoare a globalismului totalitarist: democrație, meritocrație, normalitate. Despre ce este vorba? Toți actorii de la vârful noii echipe de la cârma Americii, în frunte cu Donald Trump, ilustrează ceea ce aș denumi o combinare a unui impuls spre purificarea (asceza) moravurilor cu un etos de corectitudine a business-ului, pe care îl putem înțelege prin  ideea că toate în univers se află sub legea echivalențelor computaționale (cum ne spune teoria wolfram-iană), toate pe fondul recuperării unui productivism sănătos, bazat pe o economie centrată pe strategia avantajului competitiv. Această nouă filosofie sugerează că orice afacere incorectă va sfârși prin a aduce atingere acestei legi cosmice (de sorginte creațională), atingere care nu numai că va deforma lumea dar va conduce chiar la ruina ei definitivă. Am denumit această mișcare inițiată de actorii de la vârful societății americane, adică D Trump, JD Vance, Peter Thiel, Elon Musk, revoluție ascetică. Ei au denumit-o revoluția care readuce la putere bunul simț, common sens. Lumea, sugerează ei, a deviat de la legea universală a dreptei măsuri (legea computațională), care ne spune că toate sunt contabilizate, nimic nu scapă de calculul corect (care este legea universului), ba a deviat chiar de la norma bunului simț, common sens, adică de la regula acțiunii cinstite, a comportamentului normal, bazat pe legea firii, pe moravuri curate, pe cinste și corectitudine. O asemenea primenire în straturile de sus ale societății sub presiunea mișcării masei oceanice a conștiinței colective a popoarelor a creat mediul propice ascensiunii în fruntea acestora a unei elite noi, capabilă să preia conducerea revoluției ascetice. Prima țintă a revoluției ascetice (conservatoare), cum era de așteptat, a fost eradicarea corupției. America trebuia curățită, afacerile trebuie bazate pe legitatea strictă a capitalului, a profitului corect obținut și corect gestionat, nu pe operații definitorii pentru oligarhismul vechii elite, corupte, speculative, încadrabilă în tipologia „elitelor vulpi”[15] (Pareto), care au efect stricăcios asupra economiei, a moravurilor, a vieții de familie. Într-un cuvânt, capitalismul vechi, oligarhic, corupe enorm și conduce nu doar la desfigurarea moravurilor, ci chiar la distrugerea omului. Bărbatul nu mai e bărbat, femeia nu mai este femeie, copilul poate fi atras în afaceri sexuale de către persoane cu un comportament sexual degenerat, ca în cazul monstruoaselor deviații ale lui Epstein. Insula Epstein a devenit oglinda nemiloasă a elitei corupte căreia i-a deschis război Trump și cei trei exponenți ai tehnocrației ascetice aflați la cârma acelor afaceri în care sunt atrase tehnologiile de vârf, în frunte cu AIT. Aceștia compun patrulaterul elitei care a declanșat cea mai teribilă revoluție pașnică din istoria lumii, revoluția în care asceza și business-ul curat (deci puritatea capitalismului) compun cuanta energetică a unei mișcări restauratoare, denumită de către doctrinarii Europei Centrale „revoluție conservatoare”. Ca să dăm un exemplu sugestiv pentru ascetismul vocațional teoretizat de Peter Thiel aș putea aminti acel incident din 2008 în urma căruia marele antreprenor american, fiind atras într-un scandal de presă cu privire la tema homosexualității, a lansat o scrisoare către investitorii din Clarium (o platformă virtuală pentru spitale) „avertizându-i despre apocalipsa iminentă și îndemnându-i să-și salveze sufletele nemuritoare și să „acumuleze comori în cer, în Orașul etern al lui Dumnezeu”[16]. Dacă la pulsiunea ascetică indubitabilă a lui Thiel adăugăm doctrina blitzscalling (a accelerării dezvoltării prin simplificare structurală și deci prin război contra birocrației) avem deja câteva trăsături definitorii pentru profilul revoluției ascetice. Din nefericire, mișcarea aceasta de primenire a elitelor guvernamentale a biruit doar în America. Restul lumii se scufundă în alte stări cea mai rea dintre toate fiind dictatura. „România, în ce-o privește, arată ca și cum ar trebui „să se pregătească, o repet cu vocea lui Anton Golopenția, unul dintre sfinții temniței bolșevice, pentru o lungă perioadă de iernat”.

Să recapitulăm trăsăturile revoluției conservatoare sau ascetice. Putem concluziona că aceasta este, deopotrivă, revoluția bunului simț, restaurarea normalității (dewokeification), accelerarea dinamicii societale prin debirocratizare (blitzscalling), re-substanțializarea (revalorizarea) capitalului național și ceea ce Curtis Yaris numește „iluminarea”, adică părăsirea credinței somnambulice, idolatre, în sistem (disenchantment) și deci revenirea la o „minte deschisă” (eliberată de prezumțiile induse de sistemul represiv). Mintea deschisă este trăsătura dominantă a unei democrații autentice în care societatea este trezită din somnambulismul sistemului oligarhic și astfel poate alege în deplinătatea conștiinței trezite.

Valoarea paradigmatică a modelului Trump

MC: Șansa istorică la scara colectivă a popoarelor, deci și în România, depinde, așadar, de aplicarea modelului deja aplicat în America…

IB: Pentru România, șansa deplinei ieșiri din distopia globalist-soroșistă și a triumfului democrației se leagă indubitabil de reorientarea mijlocită de primenirea elitei guvernamentale românești, de întoarcerea guvernării cu fața spre popor după modelul a ceea ce s-a petrecut în America, ceea ce eu am denumit revoluția conservator-ascetică în fruntea căreia se află președintele Trump și echipa domniei sale. Ceea ce se petrece evocă, o spun din nou, o mai veche mișcare de gândire politică din perioada marii depresiuni și crize a anilor 29-33 a veacului trecut, ca răspuns la o asemenea teribilă provocare, când a fost izvodită ideea unei Technat al Americii de Nord, așa cum citim în celebra hartă din 1941, The Technate of North America: the Minimum Area for the Minimum Defence and Efficiency” (în care este prefigurată geografia strategică a unei arii cu centru în sine însăși față de care Europa este o margine îndepărtată și irelevantă ba chiar primejdioasă prin multele ei războaie și răsturnări axiale. La această chestiune ne vom referi într-un alt dialog). Capitalistul ascetic nu urăște bogăția ci folosința ei egoistă, prin consum ostentativ, parazitar, nenerator de sărăcie nu de prosperitate, de semibarbarie nu de civilizație. Aceasta este diferența dintre capitaliști precum Trump și elita din jurul său și îmbogățiții prin capitalism de pradă, booty capitalism, care sporește consumul și luxul celor foarte puțini (între 5-20%) și sărăcia și deznădejdea celor mulți (între 80-95%). Capitalistul ascetic nu este ipocrit doar că folosește profitul în direcția creșterii civilizației, a bunăstării generale și spre dezvoltarea puterilor muncii naționale, diversificarea profesiunilor competitive, și deci spre întărirea puterii de apărare a națiunii de apartenență. Pentru acest fel de capitalist ideea beneficiului național și prioritatea acestuia față de beneficiul individual are sens și expresia lui politică se numește patriotism.  Schimbările produse în America prin efectul reorientării datorate președintelui Trump și echipei sale răstoarnă premisele geopoliticii haosului. Aceasta a dirijat pentru o vreme destul de lungă (prea lungă) gândirea strategică a doctrinarilor globalismului. Acea direcție împinsese la paroxism fenomenele woke și cancel culture (anularea culturii), cerute de obiectivul deconstrucției lumii pentru a fi reconstruită pe premisele ideologice ale globalismului. Acesta împinge omenirea spre un fel de lume fără națiuni suverane, fără state aflate în serviciul civilizației naționale, fără Dumnezeu, încrâncenată în hulă față de Iisus Dumnezeu întrupat și în ură de moarte față de mărturisitorii Lui, desprinsă de orice tradiție, ba chiar de rațiunile firii încât distincțiile firești, precum ar fi cea dintre genuri să fie suspendate etc. Schimbarea prin haos a fost ideea directoare a unei asemenea viziuni geopolitice. Ținta ei este o caricatură demonică a omului nou, un homo novus fără credință în Dumnezeu, fără popoare și deci fără identitate etnică, familială și de gen, primind dictatura omogenului și nihilismul distrugerii ca pe suprema confirmare. În locul omului unit cu Dumnezeu, postumanismul anunță triumful și superioritatea omului unit cu mașina. Această malvestire vine prin împrejmuire progresivă asupra unei omeniri tot mai depersonalizată, mai scufundată în supa omenirii omogene ca în viziunea celebrului viers al lui Pușkin, pe care l-am invocat mereu: „Diavolul în câmp de mână și ne înconjoară pe de lături”. Acest viers, să ne reamintim, a fost pus motto la unul dintre faimoasele romane ale lui Dostoievski. Aceasta este strategia înaintării postumanismului, a înconjurului satanic progresiv până la nimicirea nucleului viu al omenirii, adică a chipului divin din om.

[1] “Empire and Katechon: A Question of Political Theology (from Paul, 2 Thessalonians 2)”, chapter 10, by Massimo Cacciari, in; Massimo Cacciari and Alessandro Carrera (ed.), (2016), Europe and Empire, Publisher: Fordham University Press

[2] “Empire and Katechon: A Question of Political Theology (from Paul, 2 Thessalonians 2)”, chapter 10, by Massimo Cacciari, in; Massimo Cacciari and Alessandro Carrera (ed.), (2016), Europe and Empire, Publisher: Fordham University Press

[3] “”Canceling, said Meredith Clark, is an act of withdrawing from someone whose expression — whether political, artistic or otherwise — was once welcome or at least tolerated, but no longer is.. Because cancellation takes place online, it can have a pan-continental effect” (cf Everyone Is Canceled”, By Jonah E. Bromwich, in; https://www.nytimes.com/2018/06/28/ style/is-it-canceled.html# ). (07/04/2025) Cf also; Yar, Sanam; Bromwich, Jonah Engel (October 31, 2019). „Tales From the Teenage Cancel Culture”. The New York Times. ISSN 0362-4331. “When something is canceled, it is nulled, ended, voided. Done, over, no longer wanted, like a TV show or subscription. This sense of cancel is the basic idea behind the slang meaning of canceling a person. When a person is canceled, they are no longer supported publicly. Cf. “Cancel culture. What does cancel culture mean”, in; “Pop Culture Dictionary” (https://www.dictionary .com/e/pop-culture/cancel-culture/), (07/04/ 2025)

[4] Cf debates on the different meaning of the concept cancel culture in Hunter, James Davison (December 2, 1991). Culture Wars: The Struggle To Define America. Basic Books. ISBN 978-0-465-01533-7. In Davison’s view, there evolve within society a clash between the orthodox (meaning static) culture and progressivism, a sort of contextual culture. A war emerges between those two cultures and the topics under debate are; abortion rights, school prayer, gay rights, and more See also; Kowaleski, Mark R. (Fall 1992). „James Davison Hunter. „Culture Wars: The Struggle to Define America” (Book Review)”. Sociological Analysis. 53 (3): 337–338. doi:10.2307/3711713. JSTOR 371171.

[5] Steve McCann,The Decline and Fall of the American Empire, în „American Thinker”, mai 30, 2023, retrieved on 2 of june 2023.

[6] Weber, Max „The Protestant Ethic and The Spirit of Capitalism” (Routledge, London and New York, 2005) Translated by Talcott Parsons. “For when asceticism was carried out of monastic cells into everyday life, and began to dominate worldly morality, it did its part in building the tremendous cosmos of the modern economic order” (p 123).

[7] See also; “Booty Capitalism: The Politics of Banking in the Philippines”, by Paul D. Hutchcroft, 1998, pp; 13-30: Published by: Cornell University Press, https://www.jstor.org/stable/ 10.7591/j.ctvr7f997

[8] Manoilescu, M, „La Théorie du protectionnisme et de l’échange international” written directly in French, published in 1929, M. Giard Publishing House, Paris. Translated in romanian in 1986, „Forțele naționale productive și comerțul exterior – Teoria protecționismului și a schimbului internațional”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986

[9] Cf A Theoretical Model Describing the Lorenz Curve And the Pareto Principle, by Bertram Scharpf retrieved from: lorenzpareto.eps (bertram-scharpf.de), 14/0I/2022. See also; Cf. Pareto, V., „Traite de sociologie generale”, în 2 vol, Paris, Payot, 1933, vol II, pp. 1338, 1340, 1341, 1343-1344:, „Ecrits sur la courbe de repartition de la richesse”, 1965 and „Manuel d’economie politique”, 1966

[10] Titu Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura română, în Opere, 1978, p. 153 (“The second and most important truth that we must grasp is this: form without substance is not only useless, but downright destructive, because it destroys a powerful means of culture. And, therefore, we will say: it is better not to found a school at all than to make a bad school, better not to found a gallery at all than to make it devoid of fine art…”). See also; M. Eminescu, Opere, XII, p. 135-136; „Thus, whatever the forms in which public life took shape and whatever names those forms were given, their organic substratum was the same as in the past. To baptize a man anew does not mean to change him; to give the name of democratic regime to an old oligarchy does not mean to change the state of affairs.”

[11] https://news.un.org/en/story/2025/03/1160951

[12] About `Color Test” of Lucher, M, see Ubran, D. (2014, July 22). “Who Are We and Why? The Lüscher Color Test”. from http://www.schirn.de/en/magazine/context/who_are_we_and_why_the _luescher_color_test/

[13] Erich S Fromm, The Art of Being, (first published, 1989), 1994 by Bloomsbury Academic ISBN 9780826406736 (ISBN10: 0826406734)

[14] MAGA means to reorient the social-historical project based on the philosophy of boosting the national productive economy, and even more importantly, to cleanse society of the dissipative pulsion, to get ride of any type of charlatanism (disguised under different formulas of the progressivism ideology and of cancel culture’s politics) For the technocracy philosophy see; Technate of America, Collection: Persuasive Maps: PJ Mode Collection, Creator: Scott, Howard, 1940 (“As the Gris focused on the eat Depression deepened in the early 1930s, Americans looked in desperation to a variety of radical social and political solutions. One of the most popular was „Technocracy,” which „offered a seemingly scientific explanation of America’s ills”. The Technat project rejected the idea of democracy while Trump’s philosophy is deeply rooted in the spirit of democracy)

[15] Cf. Pareto, V., „Traite de sociologie generale”, în 2 vol, Paris, Payot, 1933

[16] (https://www.Nytimes.com/2021/09/21/books/review/the-contrarian-peter-thiel-max-chafkin.html)

Shortlink: