Chemările Patriarhului

Profesorul Ilie Badescu de la Academia Romana distins de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel 2018 Ziarul Lumina Patriarhiede Prof univ dr Ilie Bădescu,

membru corespondent al Academiei Române

Omul poate fi cunoscut după chemările lui. „Să devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu”, ne cheamă PF Părinte Patriarh Daniel. Mâinile acestea îi vor îmbrățișa aevea pe cei la care ne trimite Dumnezeu. Pe aceștia îi va și confirma Dumnezeu fiindcă tocmai ei se vor învrednici și de mila Sa și de ospățul Său. Așa a imaginat PF Pr Patriarh răspunsurile Bisericii la chemările lui Dumnezeu. Satul este o asemenea chemare. Cu mult înainte de a fi întronizat Patriarh al României, Prea Fericirea Sa lansa programul. „Nici un sat fără biserică”, proiectul „Sănătate pentru Sate” etc. Și rezultatul este că cei de pe ulițe, de pe la garduri, azvîrliții la marginile istoriei au fost primiți la ospățul Stăpânului, în cele 400 de biserici noi și 1000 de case parohiale pentru păstorii parohiilor sărace. Anul omagial al satului românesc a fost cununa lucrării când peste satul cel desconsiderat s-a auzit îndemnul și chemarea să-i cercetăm cu mâinile iubirii milostive pe anonimii pământului, pe țărani. Și tot astfel, precum în vremurile cele vechi, chemarea de astăzi a Prea Fericirii Sale se duce spre bătrâni, spre cei așa de singuri că nici nu mai cred în alte chemări decât în cele care vin de la profeții lui Dumnezeu. Precum în vremurile biblice când „ s-au suit Moise şi Aron, Natab, Abind şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel…” (Ieşirea 24, 9-10). În momente de cumpănă, poporul testamentar al evreilor a convocat bătrânii în cetate nu i-a eliminat din cetate, cu domiciliu „forțat”, ca în sistemul preconizat în multe țări pe fundalul apărării de pandemia de coronavirus. Starea în care se află societatea modernă este, așa cum o proorocise Scriptura, una în care „bătrânii nu mai pot da sfaturi” (Iezechiel, 7, 26), fiindcă veacul stă cu spatele spre ei. Spre ei se îndreaptă chemarea Patriarhului, pe unii ca aceștia îi caută brațele iubirii milostive ale Bisericii ortodoxe române. „La nivelul Patriarhiei Române, doar în 2019, peste 45.000 de persoane vârstnice, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie sau care prezentau grave probleme de sănătate au primit asistență în aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte” (basilica.ro). Se confirmă chemarea lui Dumnezeu fiindcă, mai ales în acest caz, cei de pe ulițe, de pe la garduri, azvîrliții la marginile lumii ca netrebnici au fost primiți la ospățul Stăpânului. Și, ca să fie ecou al Chemării Lui Iisus Domnul, inițiativele de azi ale Patriarhului României merg direct și către cei arătați de mâna iubitoare a lui Iisus, copiii.

Aflăm tocmai din învățătura primită de la Domnul nostru Iisus că făptura copilului, copilăreasca fire, decid sorocul nostru și al lumii însăși. („De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”: Matei 18,3). Fiindcă ei nu cunosc poticnirea, dar nevolnicia și nesimțirea noastră le poate deveni poticnire. „Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia ca aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-şi atârne de gât o piatră de moară şi să se înnece în adâncul mării” (Matei 18,6). Acesta este înțelesul chemării Patriarhului la grija pentru copii. Fiindcă, iată, exprimat în cifre, cum lucrează brațele iubirii milostive și ale grijii curate pentru copiii neamului nostru:

În Patriarhia Română funcționează în prezent 107 centre de zi pentru copii, 52 birouri de asistență socială și centre comunitare, 38 centre de tip familial, 51 grădinițe sociale și afterschool, 13 locuințe protejate, 15 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice şi pentru victime ale traficului de persoane), 18 campusuri de tabără, 51 centre educaționale. Prin intermediul acestor centre au primit sprijin peste 46.000 de copii în 2019.” (Basilica.ro)

Și ca să fie culminație la tot și la toate, precum a fost în vremea chemării Stăpânului din Evanghelie la ospățul cel mare, chemarea Patriarhului merge spre cei mai necăjiți, spre cei de pe ulițele lumii noastre, și de pe la garduri, spre oropsiții și slabii veacului: „au fost sprijiniți de Biserica Ortodoxă Română anul trecut peste 19.000 de adulți în dificultate, şomeri, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale. În acest sens, cu binecuvântarea Patriarhului Daniel, se derulează la nivel național, din 2016, Programul „Masa Bucuriei”..” (ibidem). Așa este azi în Biserica noastră, precum a fost de ieri până azi în casa stăpânului din Evanghelie, cel ce-a pregătit ospăț mare și nevenind cei dintâi invitați, i-a chemat pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi, pe toți oropsiții pământului, iar când slugile i-au spus că încă mai este loc la nuntă, le-a cerut Stăpânul să-i cheme pe cei de pe drumuri și de pe la garduri, adică pe rătăcitori și pe cei de la marginile lumii, din mărginimile ei, ca să nu mai fie ei aidoma câinilor de pripas, nimănui trebuitori:

Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început, unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa” (Luca, 14, 16-23). Stăpânul cheamă la ospățul fiului său și pe cei de la garduri și de pe drumuri, adică pe cei care nu aparțin nimănui, spre a-i preschimba din ființe rătăcitoare în oaspeții săi de cinste, restituindu-le ceea ce le lipsea așa de tragic: apartenența, împreună-ospeția cu stăpânul. Ei nu mai erau cei de la garduri și de pe drumuri fiindcă deveniseră oaspeții de cinste ai stăpânului, asemenea tuturor celorlalți. Toți dobândiseră această nouă demnitate, de oaspeți ai stăpânului, nu de slugi, ci de oaspeți. Fiindcă, vai!, și ieri ca și azi, cei înstăriți și însemnați lipsesc din casa Stăpânului, de la ospățul cel mare al Fiului Său. Dar Stăpânul i-a chemat pe muți, ba slugile sale i-au chemat întâi pe cei mai de frunte și toți au refuzat punând mai presus decât ospățul cel divin averea, grija casei etc., adică pe cele lumești. Cei mulți și săraci și oropsiți s-au bucurat și de bucatele Stăpânului, dar mai ales de faptul că au dobândit bucuria cea mare de a fi oaspeți ai lui și ai casei sale. Aceasta este lucrarea Bisericii Ortodoxe Române, aceasta este chemarea Patriarhului său. Dumnezeu să-i dăruiască ani mulți și bogați întru împlinirea ospeției Domnului nostru Iisus Hristos către cei mulți și oropsiți și deopotrivă către cei puțini și îndestulați dacă vor primi chemarea uitând o clipă de grija lumii ca să se poată bucura de ospeția cea din ceruri a lui Dumnezeu. Amin!

Sociologia Azi

Shortlink:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.